Legea Asigurarilor

Lege nr. 136 din 29/12/1995

privind asigurarile si reasigurarile în România*


    ___________
    *Text actualizat la data de 22.05.2006, avându-se în vedere următoarele acte:
   - O.G. nr. 27/1997
   - Legea nr. 172/2004
   - O.U.G. nr. 61/2005
   - Legea nr. 283/2005
   - Legea nr. 113/2006
   - Legea nr. 172/2006.

   - Potrivit art. V din O.U.G. nr. 61/2005, prevederile care implică statutul României de stat membru, se vor aplica de la data aderării României la Uniunea Europeană.

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

   CAPITOLUL I
  Dispoziţii generale

   Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor de viaţă şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiţiile legii.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 11. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
   1. contractant al asigurării - persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare;
   2. autovehicul - vehicul cu propulsie proprie, inclusiv remorci, semiremorci sau ataşe tractate ori netractate, după caz;
   3. persoană păgubită - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
   4. prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
   5. Birou Naţional - organizaţie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;
   6. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - biroul naţional din România;
   7. limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule:
   a) teritoriul României;
   b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic European;
   c) teritoriul statelor care leagă direct două ţări membre ale Uniunii Europene în care nu există birou naţional;
   8. Carte Verde - document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;
   9. franşiză - partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.

   Art. 2. - În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare.
   Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 4. - În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică:
   a) de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
   b) de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor.
    Societăţile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potenţialului asigurat, încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 6. - Operaţiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi internaţională de asigurări.
    Abrogat.*
    În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi reasigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.
    __________
    *Alineatul (2) a fost abrogat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 7. - Abrogat.*
    __________
    *Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 172/2004.

   CAPITOLUL II
  Contractul de asigurare

   Secţiunea 1
  Încheierea contractului. Drepturi şi obligaţii

   Art. 9. - Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În cazurile de forţă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenţa acestora.
    În contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.
    Contractul de asigurare va cuprinde:
   a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
   b) obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;*
   c) riscurile ce se asigură;
   d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
   e) primele de asigurare;
   f) sumele asigurate.
    Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 9 din Legea nr. 172/2004.
   - Litera b) de la alin. (3) a fost modificată prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 11. - Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliţa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 12. - Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.
   Art. 13. - Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale pentru evaluarea riscului.*
    Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 14. - Dacă, înainte de a începe obligaţia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.
    Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată conform alin. 1 se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 15. - Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare.
    Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părţilor, la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părţi.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 16. - Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare sau alt document probator al plăţii, prevăzut de legislaţia în vigoare.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 17. - Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
    Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1 şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost introdus prin art. I pct. 15 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 18. - Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
   Art. 19. - Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
    În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alineatul precedent asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
    Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost introdus prin art. I pct. 16 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 20. - În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
    Dispoziţiile alineatului precedent se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către:
   a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul;
   b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului.
    În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri sau de către instanţa judecătorească.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost introdus prin art. I pct. 17 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 201. - Denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi, care trebuie făcută cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 18 din Legea nr. 172/2004.
   - Articolul a fost modificat prin art. I pct. 9 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părţilor, denunţat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 19 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 22. - În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 şi 3.
    Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1.
    Asigurătorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 10 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 23. - Asigurătorul poate opune titularului sau deţinătorului documentului de asigurare ori terţului sau beneficiarului, care invocă drepturi derivând din acesta, toate excepţiile care sunt opozabile contractului iniţial.

   Secţiunea a 2-a
  Asigurarea de bunuri

   Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 25. - Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.
   Art. 26. - Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
    Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut.
    În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
   Art. 27. - Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
    Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.*
    În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător.
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 28. - În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.
   Art. 29. - În cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.
    Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia.
   Art. 30. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 172/2004.

   Secţiunea a 3-a
  Asigurarea de persoane

   Art. 31. - Prevederile prezentei secţiuni se referă la categoria asigurărilor de viaţă, iar din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente şi boală şi la asigurările de sănătate.
    În asigurările prevăzute la alin. 1 asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, definit conform condiţiilor contractului de asigurare, să plătească o indemnizaţie de asigurare.
    Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare. În acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării.*
    Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător, în intervalul căreia poate să denunţe acel contract. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de acest tip cu o durată de 6 luni sau mai mică.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (4) a fost introdus prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 32. - Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 33. - Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament.*
    Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul precedent.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 34. - Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 35. - Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare.
    Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 36. - În asigurările la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
    Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condiţiile alin. 1, nu va putea fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost introdus prin art. I pct. 27 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 37. - Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 28 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 38. - Indemnizaţia de asigurare se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare.
    Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 39. - Abrogat.*
    __________
    *Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 40. - Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de viaţă pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 31 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 401. - Asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atât înaintea încheierii, cât şi pe durata derulării acestora. Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba română, vor fi redactate într-o formă clară şi vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
   a) clauzele opţionale/suplimentare şi beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice;
   b) momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare a acestuia;
   c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;
   d) elementele de calcul ale indemnizaţiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare, a sumelor asigurate reduse, precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate;
   e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor de asigurare;
   f) legea aplicabilă contractului de asigurare.
    În aplicarea prevederilor alin. 1, se vor adopta norme în baza legii, prin care se vor stabili şi alte informaţii pe care asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia să le pună la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 32 din Legea nr. 172/2004.

   Secţiunea a 4-a
  Asigurarea de răspundere civilă

   Art. 41. - În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
    Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.
   Art. 42. - Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
    Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
   Art. 43. - Despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.
    Pentru stabilirea despăgubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, părţile sunt obligate, dacă nu ajung la înţelegere, să supună litigiul soluţionării unui organ de jurisdicţie român.
   Art. 44. - Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.
    Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.

   Secţiunea a 5-a
  Asigurări de credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare
şi alte asigurări*
    __________
    *Titlul secţiunii a 5-a a fost modificat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 441. - Asigurările de credite şi garanţii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export (cu excepţia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum şi de garanţii directe sau indirecte.
    La încheierea tipurilor de contracte prevăzute la alin. 1, prin metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit şi a riscului la subscrierea unei garanţii, trebuie să rezulte că asiguratul îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului.
    Urmărirea debitorului dintr-un contract de credit pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acesta, inclusiv de plată la scadenţă a creditului, înainte de producerea riscului asigurat sau învestirea cu formulă executorie a unui contract de credit bancar, precum şi a garanţiilor reale şi personale, după producerea riscului asigurat, nu constituie acţiune de recuperare a prejudiciului în sensul prevederilor alin. 3.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 442. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă, cât şi pierderea de profit, precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 45. - Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi în cazul încheierii altor asigurări, în măsura în care, prin lege sau prin acorduri internaţionale la care România este parte, nu se prevede altfel.

   Secţiunea a 6-a
  Coasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea*
    __________
    *Titlul secţiunii a 6-a a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 451. - Coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta.
    Fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 36 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 46. - Reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător.
    Prin reasigurare:
   a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
   b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
   c) prin operaţiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 37 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 47. - Reasigurarea nu stinge obligaţiile asigurătorului şi nu stabileşte nici un raport juridic între asigurat şi reasigurător.

   CAPITOLUL III
  Asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule*
    __________
    *Titlul capitolului III a fost modificat prin art. I pct. 141 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.

    Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
    Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiţiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaţii:
   a) dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România;
   b) dacă posedă documente internaţionale de asigurare valabile în România.*
    Fac excepţie de la dispoziţiile prezentului articol persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.
    __________
    *Alineatele (1) şi (2) au fost modificate prin art. I pct. 15 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 481. - La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui autovehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în condiţiile prezentei legi.
    Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Carte Verde.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 39 din Legea nr. 172/2004.
   - Articolul a fost modificat prin art. I pct. 16 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 49. - Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:
   a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;
   b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
    În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepţia conducătorului autovehiculului respectiv.*
    Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
    Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatele (2) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 51. - Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
    Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.
    În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
   Art. 52. - În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora.*
    Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 19 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 53. - Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 20 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 54. - Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească.
    În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
    Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2.
    Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane păgubite şi asigurători se dă:
   a) de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie şi avizare de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă;
   b) de către persoana fizică sau de reprezentantul legal al persoanei juridice păgubite, după caz, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător în dublu exemplar.
    În situaţiile prevăzute la alin. 4, în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi dată de soţia (soţul) asiguratului, respectiv a persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate temeinic motivată a ambilor soţi, cum ar fi: spitalizare, deces, detenţie, lipsă îndelungată din localitate, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite ori ai soţiei (soţului) acestora.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 55. - Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
    Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.
    Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
    Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.
    În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.
    În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 22 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 56. - Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate şi neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.
    Personalul poliţiei de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare fiind garanţia asigurării.
    La intrarea sau ieşirea din ţară, personalul poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare şi va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului autovehiculului înmatriculat în state terţe dovada plăţii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plăţii acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi să achite prima de asigurare la entităţile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1.
    Autovehiculele înmatriculate în state terţe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 23 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.

   Art. 57. - Abrogat.*
    __________
    *Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 24 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 58. - Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
   a) accidentul a fost produs cu intenţie;
   b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
   c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;
   d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.
   Art. 59. - Abrogat.*
    __________
    *Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 46 din Legea nr. 172/2004.

   CAPITOLUL III1*
  Asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru medici,
farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale
    __________
    *Capitolul III, ce conţine art. 591-599, a fost introdus prin art. unic din Legea nr. 172/2006.

   Art. 591. - Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale, denumită în continuare asigurare de răspundere civilă medicală, este obligatorie.
    Persoanele fizice care posedă o calificare atestată privind furnizarea de servicii medicale, direct sau indirect, sunt obligate să încheie o asigurare de răspundere civilă medicală, în scopul despăgubirii persoanelor pe care le-au prejudiciat ca urmare a furnizării de servicii de asistenţă medicală neadecvată.
    Prin asistenţă medicală adecvată se înţelege folosirea cunoştinţelor, echipamentelor medicale, a întregului instrumentar, a medicamentelor şi urmarea întocmai a procedurilor specifice fiecărui caz care necesită această asistenţă, aşa cum sunt stabilite conform instrucţiunilor de folosire, a prescripţiilor sau prin standardele privind acordarea de asistenţă medicală.
   Art. 592. - Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane care se constată că au fost supuse unei asistenţe medicale neadecvate, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.
    Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală sau decesul, indiferent de locul unde a fost acordată asistenţa medicală.
    În caz de deces, despăgubirile se vor acorda moştenitorilor pacientului care a iniţiat acţiunea de constatare privind acordarea asistenţei medicale neadecvate.
    Despăgubirile se acordă şi atunci când asistenţa medicală nu s-a acordat, deşi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenţa medicală impunea această intervenţie.
    Drepturile persoanelor vătămate sau decedate prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate se exercită împotriva celor implicaţi direct sau indirect în asistenţa medicală.
    Aceste drepturi se pot exercita şi împotriva persoanelor juridice care furnizează echipamente, instrumentar medical sau medicamente, cu condiţia ca acestea să fi fost folosite conform instrucţiunilor de utilizare sau, după caz, conform prospectului.
   Art. 593. - Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele vătămate sau decedate nu au domiciliul ori reşedinţa în România.
   Art. 594. - În cazul în care, pentru acelaşi asigurat există mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în mod proporţional cu suma asigurată de către toţi asigurătorii.
    Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători.
   Art. 595. - Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor, termenele de plată, sancţiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea acestei asigurări se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după consultarea asociaţiilor profesionale de specialitate şi cu avizul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
   Art. 596. - Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită sau moştenitorii acestuia, în caz de deces, şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată în România.
    Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.
   Art. 597. - Despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
    Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.
    Despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc că i-au despăgubit pe cei păgubiţi şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 598.
   Art. 598. - Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
   a) vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţă medicală;
   b) vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului, ale instrumentarului medical sau unor efecte secundare ale medicamentelor administrate şi de care asiguratul nu poate fi ţinut răspunzător;
   c) atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei asigurate, cât şi unor deficienţe administrative de care se face vinovată unitatea medicală în care s-a acordat asistenţa medicală ori ca urmare a neacordării tratamentului adecvat stabilit prin acte normative, asigurătorul este îndreptăţit să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana asigurată, proporţional cu partea de vină ce revine acestora;
   d) asistenţa medicală a părţii vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimţământul acestuia, dar în alte împrejurări decât cele descrise la alin. 2.
    Asigurătorul nu recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când asistenţa medicală s-a făcut în interesul părţii vătămate sau a decedatului în lipsa unei investigaţii complete ori a necunoaşterii datelor anamnezice ale acestuia datorită situaţiei de urgenţă, iar partea vătămată sau decedatul nu a fost capabil, datorită circumstanţelor, să coopereze când i s-a acordat asistenţa.
   Art. 599. - Asiguratul, direct sau prin reprezentanţii săi, este obligat să notifice asigurătorul sau, dacă este cazul, asigurătorii despre existenţa unei cereri de despăgubire, în termen de 7 zile lucrătoare de la data la care a luat cunoştinţă de aceasta.

   CAPITOLUL IV
  Fonduri de protecţie

   Art. 60. - În vederea protejării asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţelor persoane păgubite, prin contribuţia asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plăţilor de indemnizaţii rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilităţii asigurătorului, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.
    Fondul de garantare se va constitui, administra şi utiliza de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cotă de maximum 10% ce se va aplica asupra volumului primelor brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.
    Contribuţia la Fondul de garantare se va calcula, evidenţia, achita şi se va raporta de către asigurători separat pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţă.*
    Disponibilităţile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale, precum şi în alte plasamente sau alocări stabilite prin legislaţia în vigoare.*
    În aplicarea prevederilor alin. 2, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va adopta în baza legii norme prin care va stabili:
   a) modul de constituire şi reprezentare;
   b) modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri şi cheltuieli a Fondului de garantare.*
   c) procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor de la şi către Fondul de garantare;
   d) recuperarea plăţilor avansate din Fondul de garantare;
   e) alte aspecte referitoare la Fondul de garantare.
    În caz de deficit al Fondului de garantare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaţiilor Fondului de garantare, poate majora în cursul anului contribuţia stabilită prin norme.
    Abrogat.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (21) a fost introdus prin art. I pct. 25 din O.U.G. nr. 61/2005.
   - Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 26 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.
   - Litera b) de la alin. (4) a fost modificată prin art. I pct. 27 din O.U.G. nr. 61/2005.
   - Alineatul (6) a fost abrogat prin art. I pct. 28 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 61. - Se constituie Fondul de protecţie a victimelor străzii, în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.*
    Asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule conform art. 5 sunt obligaţi să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin. 1 proporţional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare, până la acoperirea obligaţiilor de plată ale acestuia. Această contribuţie nu va depăşi 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.*
    Fondul de protecţie a victimelor străzii este destinat plăţilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăţilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau decese, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat.
    În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de autovehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, rămâne în sarcina persoanei păgubite o franşiză stabilită prin normele adoptate în baza prezentei legi.*
    Fondul de protecţie a victimelor străzii se va constitui, administra, utiliza şi prelua, în condiţiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    Disponibilităţile Fondului de protecţie a victimelor străzii, astfel constituite, vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale.*
    În caz de deficit al Fondului de protecţie a victimelor străzii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaţiilor acestuia, poate majora în cursul anului contribuţia stabilită prin norme.
    În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, se exercită împotriva administratorului Fondului de protecţie a victimelor străzii, desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile alin. 5.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 48 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatele (1) şi (2) au fost modificate prin art. I pct. 29 din O.U.G. nr. 61/2005.
   - Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 30 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.
   - Alineatul (6) a fost modificat prin art. I pct. 31 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.
   - Alineatul (8) a fost introdus prin art. I pct. 32 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 611. - Cheltuielile de constituire, administrare şi utilizare se vor acoperi din disponibilităţile fondurilor prevăzute la art. 60 şi 61.
    Excedentul bugetelor fondurilor prevăzute la art. 60 şi 61 la finele exerciţiului financiar se reportează în exerciţiul financiar următor cu aceeaşi destinaţie.
    Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a unui asigurător la fondurile prevăzute la art. 60 şi 61, întocmit sau emis, după caz, de organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de administratorul fondurilor, constituie, potrivit legii, titlu de creanţă.
    La data scadenţei titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau administratorul fondului, după caz, va declanşa procedura silită de recuperare a creanţelor, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
    Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi administratorul fondului au legitimare procesuală activă, în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu fondurile prevăzute la art. 60 şi 61, pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de către fonduri.
    În vederea recuperării sumelor cheltuite din fondurile respective, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi administratorul fondurilor au drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.
    Sumele depuse la fondurile de protecţie pot fi urmărite silit numai în vederea executării obligaţiilor pentru care au fost constituite.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 49 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (7) a fost introdus prin art. I pct. 33 din O.U.G. nr. 61/2005.
   - A se vedea Legea nr. 113/2006 care prin art. IV prevede că de la data preluării de către Fondul de protecţie a victimelor străzii a întregii activităţi, a bunurilor mobile şi imobile afectate activităţii, precum şi disponibilităţile financiare de la administratorul Fondului de protecţie a victimelor străzii, prevederile art. 611 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, se vor interpreta că vizează numai Fondul de garantare.

   CAPITOLUL V
  Sancţiuni

   Art. 62. - Pentru neplata la termen a sumelor datorate fondurilor constituite conform prevederilor art. 60 şi 61 se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creanţelor bugetare. Dobânzile şi penalităţile vor fi virate în conturile fondurilor respective.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 50 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 63. - Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte:
   a) neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, către persoanele păgubite sau către asiguraţi, în condiţiile normelor emise în baza art. 53;
   b) neplata la termen a sumelor destinate fondurilor de protecţie, precum şi a contribuţiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii;
   c) nedepunerea la asigurători de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracţiune.
   d) nerespectarea de către asigurători a obligaţiilor prevăzute la art. 36 alin. 2;
   e) nerespectarea de către asigurători a obligaţiilor prevăzute la art. 49;
   f) neluarea de către asigurători a declaraţiei de despăgubire prevăzute la art. 55 alin. 4;
   g) nerespectarea de către asigurători a interdicţiei de recuperare a diferenţei de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în condiţiile art. 55 alin. 6;
   h) necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurător a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în condiţiile art. 19 alin. 3.*
    Contravenţiile prevăzute la alin. 1 se sancţionează după cum urmează:
   a) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor;
   b) pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON);
   c) pentru faptele agenţilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON);
   d) pentru faptele brokerilor, prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON) şi cu interzicerea temporară sau definitivă a activităţii definite la art. 2 lit. C pct. 62 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei;
   e) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g) ori pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), săvârşite în mod repetat sau cu rea-credinţă, cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor.*
    Sancţiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g) se aplică fie asigurătorilor prevăzuţi la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b).*
    Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi şi a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constată de către persoanele anume împuternicite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi se sancţionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    Decizia de sancţionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării ei persoanei sancţionate.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatele (1), (2) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 61/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 283/2005.

   Art. 64. - Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.*
    Constatarea şi aplicarea acestora se fac de către personalul Poliţiei.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 52 din Legea nr. 172/2004.
   - Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 35 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 65. - Abrogat.*
    __________
    *Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 53 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 66. - Pentru sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 63 şi 64, plângerile se depun la instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 54 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 67. - Nivelul amenzilor prevăzute la art. 63 şi 64 se va actualiza prin hotărâri ale Guvernului, în corelaţie cu evoluţia indicelui preţurilor de consum.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 55 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 68. - Contravenţiilor prevăzute la art. 63 şi 64 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 172/2004.

   CAPITOLUL VI
  Dispoziţii tranzitorii şi finale

   Art. 69. - Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente să cerceteze accidente de autovehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asigurători a indemnizaţiilor de asigurare.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. I pct. 36 din O.U.G. nr. 61/2005.

   Art. 691. - În toate problemele privind asigurările şi reasigurările în România se aplică prevederile prezentei legi.
    Pentru situaţiile nereglementate în prezenta lege, aceasta se completează cu Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu alte prevederi legale, aplicabile după caz.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 58 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 692. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prevederilor prezentei legi.*
    __________
    *Articolul a fost introdus prin art. I pct. 58 din Legea nr. 172/2004.

   Art. 70. - Prezenta lege intră în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996.
    Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Titlul XIII, Cartea I "Despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, republicat în 1988, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor măsuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotărârea Guvernului nr. 387/1990 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea autovehiculelor, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

    PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

    Bucureşti, 29 decembrie 1995.
    Nr. 136.

Read our Disclaimer